tag:blogger.com,1999:blog-11350148296371828292024-02-19T16:43:05.072-08:00verde si albastru cu wotanthorsonhttp://www.blogger.com/profile/06874620938421965843noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-1135014829637182829.post-17552205922641310652007-07-18T07:33:00.000-07:002013-10-08T05:56:50.116-07:00<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-4PJi-Xy5PIbcLt2bWo2eUrkoLA2d2JGfUHj_QFYS5CM44Mwgc7N288t-tElHtxPaEGiRLpulZPWO3DbCsxDMVkkYW2hBeeT7ivJE3HrQGy_BZv8ohHKmjFmQwOhnZLG3XbXdIi3Y0ok/s1600-h/ochi+copy.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5089323628882512898" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-4PJi-Xy5PIbcLt2bWo2eUrkoLA2d2JGfUHj_QFYS5CM44Mwgc7N288t-tElHtxPaEGiRLpulZPWO3DbCsxDMVkkYW2hBeeT7ivJE3HrQGy_BZv8ohHKmjFmQwOhnZLG3XbXdIi3Y0ok/s200/ochi+copy.jpg" style="cursor: pointer; float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt;" /></a><br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"></span><b><span style="font-size: 16;"><br />
</span></b><span style="font-size: 14;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<b style="color: #ff6666;"><i><span style="font-size: 10;">motto: </span></i></b><br />
<b style="color: #ff6666;"><i><span style="font-size: 10;"> ...căci Tatăl a trei frenezii surori </span></i></b><br />
<b style="color: #ff6666;"><i><span style="font-size: 10;"> Wotan este: inspiraţia poetului, </span></i></b><br />
<b style="color: #ff6666;"><i><span style="font-size: 10;"> furia războinicului </span></i></b><br />
<b><i><span style="font-size: 10;"><span style="color: #ff6666;"> şi delirul şamanului...</span> </span></i></b><br />
<b><i><span style="font-size: 10;"> <!--[if !supportLineBreakNewLine]--></span></i></b><br />
<b><i><span style="font-size: 10;"></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i><span style="font-size: 10;"> <!--[endif]--><o:p></o:p></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">Sfârşitul.</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
într-un târziu vom pricepe poate<br />
de ce frica nu va mai avea<br />
gustul dulce de pe vremuri şi<br />
mireasma de blândă şi<br />
verde avalanşă de ce cuvintele<br />
ni se vor învârti reci-albastre-n<br />
gurile cleioase de ce<br />
zilele orele minutele<br />
ce ne vor despărţi de întâlnirea cu zeul<br />
din mlaştina cerului<br />
ni se vor prelinge scrijelinde pe trupuri<br />
din ce în ce mai repede şi<br />
prin artere ne vor mai curge atunci doar<br />
arhanghelii<br />
şi câinii obosiţi ai<br />
memoriei iar noi vom zăcea în ţărână<br />
cu colţii scurşi cu ochii-mpleticiţi<br />
dar până atunci<br />
vom arunca în continuare cu suliţe în<br />
privirea lui duioasă<br />
în privirea lui verde<br />
însângerând-o<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<b><u><span style="color: red;">Premisele Revolutiei.</span></u><o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">istoria muşcă şi ea din noi cu<br />
dinţi viermănoşi<br />
Wotan plânge încetişor<br />
prăbuşit pe o masă slinoasă din<br />
fundul tavernei muncitoreşti. zeul<br />
împarte bolboroseala magică<br />
a fumului de ţigară-necat<br />
în vodcă ieftină cu vasile<br />
proletarul mesianic. revoluţia<br />
se petrece zilnic<br />
a devenit un ritual scorburos<br />
al cenuşii. noua eră-şi croieşte<br />
cu greu drumul spre noi<br />
săpându-ne tunele-n<br />
stânca occipitală. uneori<br />
o simţim cum adie peste republică<br />
precum un miros vag<br />
de sabie. alteori<br />
nu-i acordăm atenţie<br />
<br />
suntem singuri<br />
mai singuri decât<br />
după ultimul război<br />
mondial decât<br />
sonda ruginită de pe marte<br />
decât monumentul eroului necunoscut<br />
şi stingher strivit din toate părţile<br />
de-albastre şi reci sedii de bănci.<br />
decât neputinţa măreaţă<br />
a zeului<br />
din mlaştina cerului<br />
<br />
căci spectrul neputinţelor noastre<br />
pluteşte pe ape care<br />
ape se fac moi târzii spre<br />
a se îngădui jungherului.<br />
ne dăltuim chipuri cioplite-n vodcă<br />
ne-ntrupăm fantasmele-n făpturi<br />
tubulare străvezii şi ţepoase<br />
şi apoi tăcem simultan în<br />
corul buimac al lehamitei.<br />
liniştea ne-a surprins în<br />
templul acela rece<br />
suspendaţi deasupra mlaştinii<br />
zdrelindu-ne degetele în<br />
harfa cu maţe în lira<br />
cu minciuni fumurii<br />
bine acordate .<br />
în adâncul nostru<br />
foşneşte cenuşa<br />
viitoare<br />
<br />
în carotidă<br />
ne-au crescut lame de săbii. catedrale<br />
alcătuite din dangăte-ngemănate de clopot<br />
se năruiesc încetişor timid eliberând<br />
spaţiul îngust înfiripat între<br />
encefalul nostru şi durere. noaptea<br />
cade-n genunchi spărgând seceta<br />
în mii de cioburi arzânde. ochii<br />
ni s-au uscat şi<br />
foşnesc în vântul neguros<br />
de toamnă târzie.<br />
<br />
peste pleoapele crăpate<br />
curg muzee farmacii<br />
crâşme gări bordeluri şi<br />
instituţii publice fără<br />
să lase vreo<br />
urmă. într-o eternă zi<br />
de luni.<br />
blue monday<br />
<br />
apocalipsa<br />
este scumpa noastră patrie<br />
plaiul străbun în care<br />
trăim şi din care<br />
ne nutrim cu nesaţ.<br />
pământul udat milenii<br />
de-a rândul cu sudoarea<br />
sângele limfa şi veninul<br />
glorioşilor noştri<br />
strămoşi. ţara atroce meleagul final<br />
în care cu haosul entropia<br />
necroza dezagregarea vârtos<br />
ne desfrânăm sub privirea-ngăduitoare<br />
a zeului<br />
din mlaştina cerului<br />
<br />
voievozii ne bântuie stingheri ficatul<br />
i-am smuls din cimitire din<br />
mânăstiri şi mausolee<br />
le-am turnat mormintele<br />
în pahare şi am tras o paranghelie<br />
de sfârşit de lume.<br />
în timp ce miresele ne aşteptau<br />
cu picioarele desfăcute<br />
pe paturile puştilor pe<br />
lamele ghilotinelor<br />
pe cânepa-nflorită<br />
a ştreangurilor<br />
<br />
ne fumăm cu patimă<br />
propriile ciolane mustind de<br />
verde măduvă<br />
împingem aerul zdrenţuit în carnea<br />
trâmbiţelor ne privim dimineaţa<br />
decesul în ochii lucind de veselie<br />
moartea<br />
are trup voluptuos şi voce şăgalnică<br />
femeile noastre au<br />
sâni de sticlă împăienjenită<br />
mireasmă de altar păgân şi<br />
gust de regrete<br />
<br />
el se agaţă plângând de ochii mei verzi<br />
şi-ncearcă să-mi rupă zăgazurile privirii<br />
să-mi desfacă auzul în aşchii<br />
să-mi bântuie somnul deghizat<br />
în ploaie de spini. când privirea mea<br />
năpraznică-l loveşte stârnind<br />
nori de sânge ceţos observ că<br />
între coaste-i odihneşte lama<br />
pumnalului iar dintre sprâncene-i<br />
răsare câteodată<br />
vârful domol al unui glonţ<br />
de argint<br />
<br />
în piaţa din mijloc ne adunãm toţi<br />
tãcuţi în jurul ygdrasill-ului festiv<br />
amenajat de edili ne tinem de mâini şi<br />
comitem cercuri . furia noastrã sublimã<br />
fertilã este pe ea cresc holde mãnoase<br />
spice aurii însângerate animale<br />
cu carnea dulce hãlãduiesc<br />
într-însa. si setea se-ncheagã<br />
rotundã în coarnele zeilor<br />
<br />
printre turnurile-mpleticite<br />
ale burgului zac în colbul străzii<br />
fraze cuvinte litere<br />
coaja crăpată de arşiţă a discursului<br />
se desface trosnind şi cade.<br />
oratorii se scurg din tribune<br />
şi se-mpreună pe caldarâm<br />
în orgii fumegânde.<br />
pe buzele funcţionarilor se nuntesc<br />
scorpionii<br />
prevestind verdele<br />
<br />
şi albastrul palid<br />
al degetelor ei<br />
încleştate pe cuţit . lama<br />
miroase a nisip încins.<br />
înspinat amară e lucirea ei<br />
reflectată-n ochii zeului<br />
din mlaştina cerului.<br />
privirea lui se surpă-n<br />
bucăţi moi gelatinoase<br />
ce se prăbuşesc<br />
asupra noastră. dinspre apus<br />
se rostogoleşte spre noi<br />
stigmatul verde<br />
al crimei<br />
<br />
rătăcit în crâşma<br />
burduşită de proletari inconştienţi<br />
discret arhanghelul<br />
se prelinge pe lângă pereţii cariaţi şi<br />
se-ascunde după tejghea<br />
unde începe să scâncească.<br />
îşi secţionează aureola cu<br />
un ciob de alcool şi-apoi<br />
barmanul îi aşează agonia<br />
pe raft printre sticlele de vodcă<br />
peste ei s-a rostogolit brusc<br />
noaptea<br />
<br />
iar cerul s-a răsturnat<br />
şi-a-ntors cealaltă parte spre noi<br />
deasupra noastră îşi-atârn-acum<br />
intestinele glorioase de pe care se scurg<br />
asupra-ne bucăţi vâscoase de zei<br />
insuficient digeraţi şi zemuri celeste.<br />
zenitul luceşte-a<br />
viscere-aburinde<br />
orizonturile au fost întunecate<br />
de fierea lui fierbinte revărsată<br />
peste maţe.<br />
cerul e un cadavru<br />
pe masa de autopsie. înspre apus<br />
encefalul lui jilav zvâcneşte<br />
ionizând atmosfera.<br />
<br />
fiare-nlăcrimate se scurg pe<br />
umerii noştri spintecându-ne pielea<br />
sfârtecându-ne carnea-nverzită<br />
de pofte nemernice<br />
decupându-ne metereze în stern.<br />
lichefiindu-ne coastele.<br />
cuibărindu-ni-se<br />
printre vertebre.<br />
smulgându-ne din<br />
noi înşine.<br />
în fiecare seară când<br />
apun viperele<br />
ne înălţăm spre culmile<br />
sângelui<br />
<br />
în fiecare dimineaţă la<br />
răsăritul durerii<br />
ne trecem gânditori<br />
degetele prin hăţişul arterelor prin<br />
jungla tendoanelor prin<br />
iarba subţire a capilarelor<br />
ne căutăm prin ventricule prin auricule<br />
prin glande prin vertebre<br />
prin lobii encefalici şi<br />
nu ne găsim decât<br />
într-un târziu<br />
<br />
ne curăţăm retina de ciulini şpan şi<br />
scrum şi-ncercăm din nou<br />
să murim frumos<br />
şi cât mai<br />
sus<br />
<br />
deasupra noastră<br />
doar lupii doar<br />
paingii<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<b><u><span style="color: red;">Asasinat</span></u></b><br />
<b><i>(sunt undeva sus şi-o vagă senzaţie de<br />
intangibilitate îmi înfioară<br />
pielea prăfuită. ei mă privesc cu ură<br />
prin lunetele puştilor automate. armele<br />
clănţăne şi simt cum disperarea se condensează<br />
pe trupurile reci şi-ascuţite ale<br />
gloanţelor ce se apropie înflorind mai apoi<br />
în fiecare secundă ce le desparte<br />
de trupul meu înfigând rădăcini subţirele<br />
în moleculele de aer înghesuite-ntre mine<br />
şi iminenta mea dispariţie. în preajma mea<br />
o grenadă a-nmugurit. încet carnea ei<br />
fragedă pe care se plimbau furnicile<br />
a crăpat şi un abur firav s-a strecurat<br />
afară sprijinindu-se pe o limbă de foc năucă,<br />
căţărându-se spre mine pe<br />
trepte moi de teroare.<br />
privesc cu duioşie<br />
tentativa ei stângace de dezmăţ<br />
străduinţele ei de a părea voluptuoasă<br />
se vede că e debutantă<br />
într-ale desfrâului<br />
ea moartea)</i></b><br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><span style="color: red;"><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="font-size: 14;"><span style="color: red;">Animale</span><o:p></o:p></span></u></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">dar iată cum sunt alcătuit<br />
<br />
împrejurul conştiinţei mele se<br />
află-ncolăcit un şarpe. nu<br />
e hâd are privire zglobie solzi lucioşi şi<br />
întreaga-i fiinţă tubulară inspiră simpatie şi<br />
chiar poftă de viaţă<br />
<br />
în interiorul globului ocular<br />
stâng îşi are sălaşul de 17 zile un<br />
păianjen roz translucid care se hrăneşte cu<br />
imagini de târfe dizolvate-n diazepam<br />
din ele-şi ţese pânze mileuri macrameuri<br />
şi le vinde-n faţă la-”mpăratu”<br />
străinezilor senili ce ne<br />
vizitează patria<br />
<br />
pe undeva prin<br />
scorbura ce se rotunjeşte între<br />
libido testicule şi stomac<br />
într-un abur nimbat azuriu<br />
domiciliază liliacul<br />
şobolan înflorit cu o<br />
inteligenţă înhibantă. se hrăneşte<br />
cu rădăcinile dulci înfipte-n sânge<br />
ale viciilor şi virtuţilor<br />
<br />
în rotula mea agonizează o<br />
hienă călcată pe esofag de un<br />
jeep al legiunii străine ochii ei<br />
debordează de blândeţe şi<br />
îmi dau lacrimile<br />
împrumut. îi rămân<br />
dator cu<br />
un plâns<br />
<br />
din când în când lupul<br />
cel bătrân îşi părăseşte bârlogul<br />
săpat în stânca occipitalului<br />
pentru a-mi colinda<br />
multele glande<br />
unele albastre<br />
altele verzi. privirile lui<br />
ascuţite îmi catalizează<br />
secreţiile şi umorile. uneori<br />
se sinucide spintecându-şi<br />
carotidele cu lamele leucocitelor<br />
ori cu tăişul limfei<br />
<br />
</span><st1:city><st1:place><span style="font-size: 14;">palma</span></st1:place></st1:city><span style="font-size: 14;"> dreaptă aşa cum arată<br />
e doar coaja caldă moale şi cu amprente<br />
a unei tarantule adolescente linia<br />
vieţii a norocului a dragostei sunt<br />
stările ei de spirit<br />
străvăzute prin pielea<br />
mea subţire. câteodată în locul pulsului<br />
la-ncheietura mâinii pot simţi<br />
furia tarantulei locatare sau<br />
doar tristeţea ei<br />
albastră şi<br />
blândă<br />
<br />
cobra din femurul drept îşi<br />
digeră cuminte spasmele<br />
cu care o hrănesc . ochii ei strălucitori<br />
îmi penetrează uneori muşchii<br />
coapsei şi spaima din priviri<br />
îi prefigurează fosilizarea ce-o<br />
va cuprinde cândva către<br />
sfîrşitul poemului într-o<br />
rotundă alcătuire<br />
<br />
biete jivine ce mă locuiesc<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="font-size: 14;"><span style="color: red;">Fiara pogoara in Cafeneaua Artistilor</span><o:p></o:p></span></u></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">Unii spun că l-au văzut închinându-se<br />
la propriul chip cioplit în chip de genune-nfricoşată,<br />
unii spun c-au auzit, lipind urechea<br />
de omoplatu-i îngheţat, zăngănit de arme,<br />
ropot de cerbi, urlete de lupi, imnuri,<br />
lipăit tiptil de paingi, sfârtecări de cărnuri umede,<br />
răguşite cântece de beţie, gemete obscene, mantre.<br />
Paşii jivinelor ce-l locuiesc.<br />
El se zbenguia cu liniştea , cu bezna, cu ceaţa,<br />
în giocuri fără noimă, hărţuindu-şi trupul albastru<br />
în mii de spasme luxuriante, feerice,<br />
frumos colorate. Câteodată se lichefia spectaculos<br />
umplând miliarde de amfore ca apoi<br />
să sublimeze-n damfuri de heliu şi argon<br />
şi să se năpustească zăpadă bruscă<br />
asupra-le.<br />
Ştiau că el le destramă revolta-n fire cenuşii,<br />
ştiau că se îndeletniceşte cu sinuciderea,<br />
că are contacte frecvente şi pătimaşe cu<br />
lumea de apoi. Că e Tatăl freneziilor .<br />
Că şi-a tatuat pe pleoape<br />
o flacără verde.<br />
Că omenirea i se lipise ca un abţibild de frunte,<br />
iar creierul i se revărsase în lubrice cascade<br />
pe umerii-i dalbi. Că haosul este doar unul<br />
din cele 17. 547 de mădulare cu care este înzestrat,<br />
pe lângă încâlceala de spini , mandibule,<br />
colţi , gheare, tentacule...<br />
Că-şi prinsese-n păr,<br />
şăgalnic, Evul Mediu, cruciadele<br />
şi al II-lea Război Mondial.<br />
Şi muzici şi miresme-i însoţeau trecerea măreaţă.<br />
<br /><i>
sfârşitul este atomul de carbon<br />
cu care se termină<br />
lama pumnalului e apoi<br />
mireasma subţire scânteindă<br />
a zbaterii pleoapelor lui măiestrit sulemenite<br />
apocalipsa scurgândă pe cea<br />
de-a şaptea copită a calului său şamanic<br />
pe cea din urmă frunză a yggdrasilului<br />
<br />
ragnarok este cel mai albastru<br />
dintre cele 13 nume ale sale</i>
<br />
El se inspiră.<br />
Îşi priveşte buzele cărnoase , enorme,<br />
se rostogoleşte în laringe, în catedrala toracică mai apoi.<br />
Plâmânii lui i-au ajuns în proprii plămâni.<br />
Ca şi creştetul, sprânceana,<br />
aluniţa de pe tâmplă,<br />
esofagul, clavicula, părul de pe piept,<br />
duodenul, ficatul, coccisul,<br />
pântecele, meniscul,<br />
tendonul lui achille.<br />
degetele prelungi.<br />
Ca şi temperamentul, spaimele,<br />
fobiile, complexele,<br />
furiile, duioşiile.<br />
Toate-i umplu acum plămânii.<br />
Se sfârtecă şi se dăruieşte patetic<br />
propriului sânge ce-l ridică din nou sub fruntea boltită.<br />
Ajuns bucăţele minuscule în neuroni,<br />
îşi dă foc în miliarde<br />
de gesturi glorioase,<br />
pline de tainice înţelesuri...<br />
<br />
Apoi expiră.<br />
<br /><i>
(miliarde de cadavre minuscule îi lovesc corzile vocale,<br />
falduri de carne ce-avortează-apoi inutile discursuri)</i><br />
<br />
Molecule din trupul său veştejit<br />
se-nglodează în exhalarea festivă a lui valentin & comp.<br />
Se declară expoziţia deschisă.<br />
Artişti umezi, intelectuali, psihopaţi, gazetari,<br />
farisei, monştri, notabilităţi, curve,<br />
deşiră apocalipsa-n lungi fâşii ceţoase.<br />
Crâşma se rostogoleşte din ochiul lui<br />
sfârtecat de nostalgii<br />
neguroase. Şi o veselă vijelie<br />
spulberă deznădejdile.<br />
Crima pluteşte-n aer iar ei, inconştienţi,<br />
întocmesc deşertăciunea. Baloane de săpun ,<br />
figuranţi, clinchete, artificii,<br />
vrăjeli, rânjete, conversaţii lejere,<br />
mici conspiraţii de cartier,<br />
ticăloşii palide şi subţirele<br />
unduindu-se printre mese. Spuma<br />
groasă şi cenuşie a traiului cotidian.<br />
Plictiseala s-a lăţit pe podea şi în nepăsarea ei<br />
întunecată abia sclipesc palid ici-colo<br />
aşchiile agoniei<br />
viitoare<br />
<br />
deodată...<br />
<br />
Coboară asupra lor. Cu măsele-ngălbenite<br />
sfărâmă paharele,<br />
dozele de bere, CD-urile,<br />
bronzurile lui Mircea, ţevile de gaz,<br />
filtrul de cafea, casetofonul,<br />
oglinzile, feciorelnicele<br />
clavicule ale fetei de la bar care<br />
troznesc şi se desfac<br />
împrăştiind miresme calde. Mozaicul<br />
de sub tălpile ei se-nfioară-n<br />
cercuri largi în timp ce pe scări<br />
se rostogoleşte înăuntru<br />
năvalnic mirosul Fiarei.<br />
El îşi decupează pe chip<br />
un zâmbet subţire.<br />
<br />
Shambala îşi deschide<br />
spasmodic sfincterul din partea veşnic<br />
umbrită a cortexului său mustind<br />
de voluptăţi şi orori. Iar conştiinţa lui<br />
se ascute violent şi-mpinge sfârtecarea<br />
spintecarea printre atomii de oxigen,<br />
bioxid de carbon, plutoniu, cânepă arsă<br />
şi vagi urme de aur ce se-nghesuie-ntre<br />
pereţii sângerii ai hrubei.<br />
Legăturile intermoleculare<br />
se desfac troznind şi pe marginile zdrenţuite<br />
ale spaţiului înfloreşte sângele<br />
subţire al materiei. Cu gust metalic de catastrofă.<br />
Privirea-i înaintează-ncet<br />
prin globul de vid ce s-a-nchegat brusc<br />
deasupra tejghelei, oprindu-se pudică<br />
la câţiva centimetri de sânul dezgolit<br />
al blondei din colţ. Apoi<br />
se retrage-n cochilia moale şi verde<br />
de sub sprânceană şi-şi digeră cuminte<br />
bucăţile vâscoase de lumină şi-ntuneric.<br />
<br />
Strânşi unii-ntr-alţii cronicari transparenţi<br />
vibrează şi poţi vedea înăuntrul lor<br />
cum frigul îşi înfige ghearele<br />
în ficat, în splină, în simţul datoriei.<br />
Cum gemetele înăbuşite li se calcifiază,<br />
îmbogăţindu-le scheletele fumurii<br />
cu noi creste, ridicături , plăcuţe.<br />
Şerpi verzi, şerpi albaştri devoreaza<br />
aripile-nlăcrimate ale arhanghelului.<br />
Filarmonica şi-a proptit brusc călcâiul<br />
mustind de solfegieri inutile pe grumazul lui.<br />
Şi-un vânt fierbinte cauterizează<br />
rănile ulceroase din tejghea... Vali<br />
îşi împarte averea sărmanilor şi-<br />
mbracă transfigurat pelerina de pelerin. Apoi<br />
sihăstreşte temeinic. Vodca se holbează<br />
buimacă la noi şi urlă prelung,<br />
înfigându-se în cărămizile putrede<br />
La masa din fund un cetăţean mic, palpitând<br />
se-nverzeşte şi crapă distonic,<br />
într-o bolboroseală de spume. Ochii verzi<br />
ai pierzaniei se deschid în pereţi,<br />
vomitând fotonii nedigeraţi.<br />
Vreo trei curve explodează cu graţie<br />
în jerbe viu colorate iar hienele bântuie<br />
printre tablouri sfârtecate,<br />
trăgând de maţe şi tendoane aţoase.<br />
<br />
Ea îi zâmbeşte timid, închide ochii şi dansează.<br />
Pe umeri îi încolţesc străluciri şi muzici şi miresme.<br />
(În mâna dreaptă ţine un topor,<br />
ar zice Octavian Gornic )<br />
Iarbă fragedă-i devin paşii.<br />
Între ea şi durere<br />
a răsărit din nou un răgaz auriu.<br />
Ceaţa se strecoară agale<br />
prin fisurile zidului, încă sângerânde.<br />
Dintr-o dată nu se mai aud<br />
decât clipele care se dizolvă una-ntr-alta, clipocind.<br />
Apoi liniştea se coace, devine voluptoasă, simfonică şi<br />
împrăştie miros de ambră.<br />
<br />
El bea în continuare, acompaniat de păianjeni...<br />
<br />
Într-un târziu îşi îndeasă căciula pe cap, tuşeşte, mijeşte ochii, plăteşte şi pleacă împleticindu-se.<br />
<br />
Spre mlaştină.<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i><span style="font-size: 14;">(Străbunul plai mârâie ameninţător sub<br />
tălpile-i crăpate. Jungla-nfioară bezna i ce s-a<br />
strâns protector în jurul gleznelor,<br />
lama pumnalului se scurge lent<br />
în </span></i></b><st1:city><st1:place><b><i><span style="font-size: 14;">palmă</span></i></b></st1:place></st1:city><b><i><span style="font-size: 14;"> strecurându-se<br />
spre încheietura unde agale<br />
pulsează nostalgia. Nisipul se zbate-ncolţit<br />
în spatele pleoapelor,<br />
locomotivele-s pustii şi mişună de nebune<br />
cu miile deasupra lui pe poduri<br />
de sulf şi metan, aroma<br />
uraniului îmbrăţişează pădurea,<br />
mlaştina tutelară nu poate fi chiar aşa de<br />
departe)<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--></span></i></b><span style="font-size: 14;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">Cei care au ajuns la marginea lui<br />
spun cã se terminã brusc<br />
într-o muche ascuţitã<br />
şi cã dincolo<br />
nu mai e<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="font-size: 18;">nimic</span></b><b><span style="font-size: 14;"> </span></b><span style="font-size: 14;">!<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="font-size: 14;"><span style="color: red;">Lamentatio</span><o:p></o:p></span></u></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">câtă veselie camarade-n respirările tale icnite...cât<br />
patos în fâlfâirea subtilă a mucegaiului<br />
de pe colţii tigrului ce te-nsoţeşte ...<br />
câtă exuberanţă cât carnaval sublimat<br />
în cancerul ce-ţi locuieşte<br />
adânc fiinţa cardinală<br />
bucurându-ţi simţurile... câtă dragoste-n<br />
rănile ce ţi se deschid obscen în aripile cărnoase...<br />
câtă profunzime-n mlaştina prefigurată de<br />
vocea ta umbroasă...<br />
<br />
câtă disperare totuşi<br />
în sclipirea fiecăreia dintre miliardele de<br />
celule uriaşe ce-ţi alcătuiesc<br />
făptura-ţi înspăimântătoare,<br />
în freamătul molcom al<br />
aurei tale, în suspinul<br />
sabiei abandonate într-un<br />
întunecos ungher... câtă teamă-<br />
ncape-n spaţiul subţire şi<br />
tăios dintre tălpi şi<br />
pământ<br />
<br />
ţi-ai frânt umbra şi-ai împărţit-o<br />
orbilor şi ciungilor şi posedaţilor iar acum<br />
ţi s-a străvezit scalpul şi ţeasta sticloasă .<br />
pe degetele lor verzi pe pleoapele lor albastre<br />
ai înflorit monstruoase orhidee atomice. în<br />
degetele tale lichide alunecă peşti enigmatici.<br />
prin tunelele ce-ţi străbat molatece trupul<br />
bântuie sacrilegiile şi<br />
mireasma ţipătului înăbuşit<br />
răzbate prin labirintul<br />
moale şi fierbinte<br />
al plămânului. şi<br />
începe să fie din<br />
ce în ce mai<br />
târziu<br />
<br />
mai demult<br />
cu bătrânele pantere te-ai iubit<br />
cântecul tău disperat<br />
le-a ruginit aroganţa şi le-a<br />
trezit oasele lâncede.<br />
şi pliurile cărnii lor puhave<br />
au fost netezite de flacăra<br />
din vocea ta. pe umerii<br />
tăi îşi făceau atunci<br />
vulturi albaştri cuiburi<br />
şi-n piept îţi apăreau deodată<br />
scorburi căptuşite cu muşchi<br />
şi licheni. răcnetul primordial<br />
ţi-l dezrădăcinai sângerând<br />
dintre corzile vocale.<br />
după toate acestea<br />
jungla a murmurat<br />
ceva de neînţeles<br />
şi s-a ridicat<br />
cu un zvâcnet<br />
la ceruri<br />
la mlaştina cerului<br />
<br />
<b><i>(ei n-au înţeles nimic din zbaterea pleoapelor zeului<br />
<br />
din zbuciumul mlaştinii verzui ce-i nimba<br />
<br />
dragostea rece pentru ei viermii.<br />
<br />
în jurul gleznelor lui musteau<br />
<br />
într-o colcãialã uleioasã.<br />
<br />
doar glasurile subţiri<br />
<br />
tãioase zgâriau<br />
<br />
mângâierile<br />
<br />
lui tan-<br />
<br />
dre.)<br />
<br />
</i></b>de privirea lui atârna lehamitea-<br />
mpodobită cu sânii cristalizaţi ai<br />
fostelor iubite, cu ochii vrăjmaşului<br />
daţi peste cap, cu ciolanele<br />
seci ale străbunilor .<br />
fiorul primordial<br />
e îngropat sub templul în care<br />
doar lumina palidă a jertfelor<br />
mai sfâşie timid<br />
întunericul .<br />
<br />
inima-ţi se-nfăşura albastră pe vârful suliţei<br />
femeile Neamului se iubeau cu paingii în cinstea ta<br />
învăluite-n ceţuri istorice îşi îngenuncheau ochii-n<br />
ţărâna străbună îşi silabiseau sexul îşi jertfeau<br />
virtuţile drapate-n verde şi<br />
cădeau mai apoi într-un somn<br />
poleit cu argint . ştiind că<br />
urmaşii lor îţi vor crucifica<br />
umbra palidă şi fierbinte<br />
tu răsuceai nisipul din clepsidră spre<br />
sine însuşi pentru<br />
o ultimă şi tristă revoltă.<br />
<br />
dar tu eşti acela<br />
tu eşti cel care ne taci<br />
discursurile revoluţionare tu eşti<br />
cel ce ne-ai nins<br />
de-atâtea ori furiile cu<br />
miliarde de divinităţi micuţe pufoase<br />
şi tandre. ne-ai îmblânzit pumnalele<br />
ne-ai înduioşat ghilotinele<br />
ne-ai sedus ştreangurile cu<br />
zâmbetul tău obosit.<br />
<br />
ţi-ai frânt măreţia şi<br />
ne-ai împărtăşit-o iar acum<br />
aura ta ne nimbează şi nouă<br />
viciile mărunte meschine<br />
disperările la care ne dedăm<br />
cu voluptate în cele mai nepotrivite<br />
momente ale scurtelor noastre vieţi<br />
<br />
iar uneori pe creştet<br />
ne creşte fiecăruia dintre<br />
noi cei din umilul şi străveziul<br />
tău popor palma ta<br />
răcoroasă şi cuminte<br />
în semn de pace<br />
şi câteodată<br />
de moarte<br />
<br />
câtă graţie-n tremurul pleoapei<br />
când plângeai pe umărul descojit<br />
al ploii reci de noiembrie<br />
în întoarcerea mâinii<br />
spre ochii-prăbuşiţi în mlaştini<br />
într-un ultim gest de neînţeles.<br />
câtă dragoste câtă smerenie<br />
îţi pecetluia<br />
chipul îndurerat<br />
când dragonul închis<br />
în lacrima ta zăbrelită<br />
îşi desfăşura spectaculos<br />
aripile<br />
<br />
realităţi succesive îţi secţionează<br />
augustul trup în felii subţiri şi<br />
mai transparente decât<br />
însăşi inexistenţa<br />
mai reci decât lipsa materiei.<br />
se aştern apoi foşnind<br />
precum frunzele uscate peste<br />
frunţile lor asudate peste sânii preoteselor<br />
peste săbiile războinicilor<br />
vâjâind în ceaţă peste<br />
intestinele fluturânde<br />
ale vrăjmaşilor pe<br />
câmpul de bătaie peste flamura<br />
zdrenţuită purtând vârtejul<br />
crucificat al lui sol invictus.<br />
SU ASTI<br />
<br />
îi priveşti azi cu aceeaşi<br />
dragoste dură şi tăioasă<br />
în formă de halebardă în timp ce<br />
ei îngână litanii în limbi sfârtecate<br />
în genunchi cutremuraţi<br />
în glezne înspăimântate.<br />
în vesele hemoragii<br />
în sfârtecări disecţii străpungeri.<br />
şi lupul şi şarpele şi paingul<br />
se dizolvă-ntr-o singură picătură fumurie<br />
ce se prelinge pe ochiul tău stâng.<br />
cel verde.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"> <br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">Răsărit de crimă</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
crima se trezeşte-n zornăit de lanţuri buimacă<br />
el o priveşte-n tihnă relaxat aşteptându-şi sângele<br />
blana ei mătăsoasă se zbârleşte pe ochi îi cresc spini<br />
lucitori şi începe să devină dezirabilă. el tace mai<br />
departe şi îi priveşte duios chipul<br />
sânii metalici şoldurile<br />
coapsele-ntre ele sexul profund pătruns de<br />
tainice-nţelesuri.<br />
<br />
printre blocuri se strecoară neştiută<br />
<br />
mlaştina <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
<b><u style="font-size: 14px;"><span style="color: red;">O moarte cumplită dar eroică îl aştepta...</span><br />
</u><span style="font-size: 14px;">O moarte totuşi frumoasă, cu trăsături ariene şi craniu dolicocefal, cu ochii verzi, cu trup alunecos de şarpe, cu panglici în păr. Îl aştepta cu absintul pe masă în crâşma cea molcomă de pe buza mlaştinii, apoi în anticamera biroului senatorial, tolănită-ntr-un fotoliu străveziu, îl aştepta mângâindu-şi sexul metalic într-o gară pustie, înconjurată de haite de-ntunerici, îl aştepta în cazinouri dărăpănate, bântuite de fiare...</span><br /><span style="font-size: 14px;">
Insistenţa ei neglijată înflorea-n coroana cu miros ruginiu ce-l aştepta şi ea la poalele obeliscului de marmură neagră din cimitirul ceţos. Privirile ei tăcute se înfigeau verzi şi vibrânde în poarta casei în care el nu mai locuia demult. Şi din ochii i se prelingeau lacrimi tăioase pe obraz, decupând fluvii şi delte roşii în carne. Uneori el trecea razant pe lângă moarte şi, înfiorat, apuca să-i dezmierde-n fugă buzele reci, albastre, sânii ascuţiţi, coapsele aburinde, degetele subţiri şi palide cu care încropea duioase apocalipse...</span><br /><span style="font-size: 14px;">
O vreme n-au mai ştiut unul de celălalt. Împrejurul lui cineva ţesea furibund o realitate din ce în ce mai compactă şi mai strâmtă pe trupu-i, o realitate care îi zgâria umerii, iar privirea lui nu o mai putea străpunge. Îşi dădea seama din ce în ce mai clar că dincolo e ea, îi auzea scâncetele şi nostalgia îl sfârteca fără milă.</span><br /><span style="font-size: 14px;">
Atunci când, în cele din urmă, ea reuşi din nou să se apropie de el, era prea târziu... </span></b><br />
<br />
<br /><span style="font-size: 14px;">
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">Autopsie</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
încă propovăduieşti frigul prelingându-te<br />
pe propriul femur dezgolit şi înverzit<br />
îţi mângâi cu degete absente<br />
gerul ce te-nconjoară<br />
într-un halou albastru<br />
pentru ca apoi să te miri că<br />
te mai ascult că încă nu<br />
ţi-am sfâşiat faţa palidă şi tristă. dar<br />
înţelepciunea bruscă îmi<br />
crestează zâmbete arogante pe chip.<br />
n-ai de unde să ştii că de mult<br />
am abandonat sfâşierile<br />
sfârtecările străpungerile că<br />
sunt mai calm decât gautama<br />
sakya muni. calm<br />
cinic şi<br />
fierbinte<br />
<br />
îţi arăt fără </span><st1:city><st1:place><span style="font-size: 14;">jenă</span></st1:place></st1:city><span style="font-size: 14;"> encefalul<br />
erect decalotat obscen. dintre<br />
lobi ţâşneşte spre faţa ta<br />
virginală gros şuvoi de<br />
gânduri vâscoase şi sumbre<br />
încleindu-ţi ochii şi<br />
buzele umede. îţi strigi<br />
trupul pângărit agale<br />
de războaiele ce ţi se scurg<br />
printre sâni. mi-e milă dar<br />
regretele mi s-au mucegăit<br />
între vertebrele rigide şi<br />
crispate. iar în mine nu<br />
mai încape decât seceta.<br />
liniştea s-a uscat între timp<br />
se surpă peste noi<br />
ucigându-ne<br />
<br />
deodată îi văd<br />
de undeva de foarte sus<br />
occipitalul decupat atent<br />
pe masa de ciment<br />
sub lumina zorilor de neon<br />
ce spintecă scârţâind<br />
aerul îngheţat - înăuntru<br />
pot vedea acum<br />
encefalul pe care mişună<br />
miriapozii furnicile gândacii<br />
omizile în care<br />
sapă râmele oarbe. în mijlocul<br />
mirosului de formol,<br />
pe jumătate îngropat în mlaştina cenuşie<br />
a creierului mort,<br />
un fluture cu cap de lup<br />
îşi zbate neputincios<br />
aripile. i-am scobit ochii<br />
injectaţi de furie i-am înfundat<br />
orbitele cu gheaţă<br />
şi l-am botezat<br /><b>
A R M A G E D O N</b> .<br />
<br />
biserici prăbuşite<br />
peste ochii tăi plânşi peste<br />
buzele tale tremurânde<br />
mirosind a lacrimă arsă. dinspre<br />
partea umbrită a fiinţei mele<br />
adie mireasmă de rug<br />
şi martir. în ochii îmi luceşte<br />
cuţitul ce mi s-a scurs<br />
ieri din sânge<br />
o nouă dimineaţă se ridică brusc<br />
din ruinele gleznelor tale şi<br />
mi se-nfige-n pleoapă .<br />
<br />
în fiecare noapte<br />
mor de câteva ori<br />
la rând<br />
<br />
<b><i>(uneori în preajma lor<br />
se organizează o<br />
veşnică, rotundă,<br />
lecţie de compunere<br />
a descompunerii. voioşi<br />
ei alcătuiesc putrezirea sub<br />
atenta supraveghere<br />
a viermelui viitor desfacerea<br />
dezmembrarea şi dezagregarea<br />
sub privirile înfometate<br />
ale comisiei de hiene<br />
încă nenăscute)</i></b><br />
<br />
încă nu s-a<br />
terminat <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">De dragoste.</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
niciodată n-am fost atât de aproape<br />
de trupul meu albastru şi târziu<br />
niciodată n-am mai văzut<br />
ochii tăi curgând printre stânci sângerii<br />
fluviu gelatinos rostogolind<br />
pietrele în cale. sau<br />
bântuind printre recifi. sau fluturând<br />
pe catarge ruginite.<br />
n-am ştiut că moartea<br />
e verde şi catifelată. măreaţa<br />
victorie a adormit cu capul<br />
pe umărul cald şi tandru<br />
al înfrângerii. micile<br />
capitulări îmi surâd<br />
astăzi. îmi mai aduc aminte<br />
doar de forma<br />
aerului din<br />
preajma ta<br />
<br />
degetele mi le-aş împleti în blana lupului cu<br />
solzii şarpelui cu limba subţire<br />
de foc din privirea ta. cu vorbele tale<br />
filigranate-n aerul îngheţat<br />
al fiordurilor. cu strălucirea<br />
rece şi tăioasă a<br />
sânilor tăi. sângele<br />
mi l-aş exila mi l-aş<br />
fereca-n<br />
lanţuri.<br />
<br />
nu îmi mai aduc aminte de chipul tău<br />
nu mai ştiu dacă era albastru<br />
dacă era verde dacă<br />
era frumos cioplit dacă<br />
mă-nchinam la el<br />
dacă puteam<br />
alerga de-a lungul mângâierilor tale<br />
sau erai doar nălucă-njghebată din<br />
schijele frustrărilor mele explodate<br />
<br />
uneori îmi plăcea să mor fastuos năruindu-mi<br />
beregata cu buldozere solemne . alteori îmi<br />
ciopleam disperarea-n chip de crâşmă de cartier<br />
cu nume obscen. în care<br />
cu proletari fantomatici<br />
împingeam alcoolul şi bezna<br />
pe-ngustele porţi ale fiinţelor noastre.<br />
pe rafturi printre sticlele de vodcă<br />
întrezăream ţipătul scânteietor<br />
al şoimului. uneori îmi risipeam<br />
luciditatea-ntr-un violent acces de<br />
generozitate<br />
azi dimineaţă<br />
înţelepciunea m-a ajuns din urmă<br />
şi m-a izbit în moalele capului<br />
fără milă<br />
<br />
odată ţi-am dăruit un buchet<br />
de ucideri albastre legate<br />
cu beznă să le porţi la gleznă<br />
azi crima s-a ofilit şi miroase-a<br />
tămâie azi revoluţia<br />
s-a catifelat şi roşul s-a deplasat<br />
spre verdele resemnării. în mine<br />
mai încap doar spasmele<br />
disperate ale ştreangului<br />
lama securii a pleznit<br />
în muguri plăpânzi şi<br />
tot ce-a fost atroce-ntre noi<br />
s-a terminat. în inima mea<br />
mai intr-acum doar<br />
sângele<br />
<br />
uneori te visez locuindu-mi duioasă şi casnică<br />
cochilia de pe pervaz alteori<br />
în ochiul tău stâng văd<br />
defilând întreaga şi glorioasa<br />
istorie a Neamului. voievozi oxidaţi<br />
de vremurile aprige în care<br />
au ros tunele precum carii.<br />
mohorâţi călugări medievali<br />
flagelându-se frenetic.<br />
cavaleri albaştri<br />
ce-şi târăsc alene cizmele<br />
prin colbul retinei, cai înzăuaţi<br />
ce se strecoară printre conuri şi<br />
bastonaşe, înmlăştinite bătălii<br />
deşarte, răscoale, sticloase<br />
domniţe, cărturari,<br />
pântecoşi boieri,<br />
paşoptişti,<br />
târgoveţi,<br />
popor<br />
<br />
mi-am crestat beregata cu frigul tăios<br />
dintre sânii tăi iar azi pe gât<br />
îmi luceşte stingheră doar<br />
o picătură de mercur. ceaţa<br />
te-nvăluie lilieci<br />
îşi fac sălaşuri în trupul<br />
scorburos al secundei ce<br />
ne desparte ne<br />
secţionează. timpului care<br />
a trecut între noi<br />
i-au înmugurit<br />
rădăcini oţelite şi<br />
spini însângeraţi<br />
<br />
mângîierile tale mi-au ruginit pe umeri<br />
iar căldura palmelor tale<br />
s-a prelins pe trupu-mi şi<br />
s-a scorojit pe nisipurile pustiei<br />
pletele-mi dalbe mi-au crescut<br />
pînă sub pământ iar strigătele<br />
mi s-au afundat în carnea moale<br />
verzuie a clopotului.<br />
pe ochi mi-au crescut<br />
aripi şi gheare<br />
şi licheni<br />
<br />
infatigabila - ei,da!- odisee a reîncarnărilor mele se<br />
prelingea pe-ai tăi nimfatici sâni,<br />
se propaga-n unde pe omoplatu-ţi -<br />
aprigă mireasmă de<br />
lut, iarbă şi tundră -<br />
se spărgea-n 17.349 de picuri strălucitori ce<br />
se prăbuşeau, mai apoi, năpraznic asupra<br />
fantasmelor tale încochiliate<br />
(cochiliinde? cochiliante? ...)<br />
<br />
ieri s-a inaugurat chipul<br />
tău întru stropşirea norilor cei<br />
aducători de lehamite ieri am<br />
întemeiat frenezia am întocmit melancolia<br />
priponită-n funde şi orhidee solemn<br />
triumfal am tăcut în cor până<br />
când liniştea cea ascuţită<br />
s-a înfipt în altar<br />
şi toate s-au dizolvat<br />
în ochiul şarpelui<br />
întunecat<br />
<br />
pe umeri îmi înmugureşte catastrofa<br />
festivă ornamentată meticulos cu oasele străbunilor<br />
spânzuraţi şi ciuguliţi de vulturi<br />
degetele comit rădăcini transparente fumurii ce<br />
se-nfig pătimaş în miezul problemelor<br />
cele făr’ de soluţii<br />
pe buze-mi se plimbă<br />
aleargă lupi şi paingi<br />
iar ceilalţi aruncă-n mine<br />
cu catedrale<br />
incendiare<br />
<br />
corbul de miere-albastră al nostalgiei<br />
şi-a-nfipt ghearele moi între omoplaţii mei<br />
şi putrezirea se strecoară discret<br />
printre planurile mele de viitor.<br />
încep să mă simt rudă cu nisipul cu<br />
întunericul cu liniştea<br />
frate de cruce cu haosul<br />
clonă nereuşită a nefiinţei<br />
verbul mi se usucă-n vântul fierbinte<br />
al istoriei din substantivul propriu<br />
ce sunt a mai rămas doar<br />
un cotor zbârcit de care<br />
trag cu dinţii şacalii<br />
în care se desfrânează<br />
viermii cei neadormiţi. sângele<br />
apune pentru ultima dată<br />
în deşertul albastru din<br />
miezul rece şi ţeapăn<br />
al creierului meu<br />
<br />
sfârşitul îmi este din ce în ce mai intim <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
<i>nu te mai uita aşa la mine ! mai bine povesteşte-mi<br />
privirea pe care mi-o-nfigi între sprâncene.<br />
desenează-mi tristeţea în colţul ochiului<br />
stâng , ciopleşte-n tâmpla<br />
mea plecarea frigul<br />
moartea <o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="font-size: 14;"><span style="color: red;">“…într-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată!”</span><o:p></o:p></span></u></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">mileniile se condensau într-o singură picătură de argint<br />
pentru a se scurge apoi pe chipul său neted o singură<br />
lacrimă ce-ntemniţa în puşcăria ei udă şi tremurată hălci<br />
de istorie păgână mituri trădări şi revoluţii.<br />
timpul trecea ocolindu-l de la distanţă<br />
purtând mireasmă de praf şi scaieţi uscaţi<br />
mototolind biserici şi prihănind fecioare .<br />
soarele devenise mai verde decât piatra<br />
inelului ce-l purta la degetul mic mai<br />
albastru decât veneraţia ce i-o purtau supuşii<br />
genunchii lui însă aveau un aer exaltat şi fumegau .<br />
regi împăraţi voievozi îl urmau<br />
cu paşi fanatizaţi prin colb<br />
spre mlaştina promisă,<br />
<br />
dar lui...<br />
<br />
i se scurgeau degete prelungi din orbite<br />
după paşii lor ai femeilor verzi şi albastre<br />
ce-şi plimbau viciile-n lesă pe străzi întunecoase<br />
doar ele-i mai răscoleau simţurile amorţite de frigul<br />
nostalgiei doar nimfele heavy-metal<br />
cu tricouri zdrenţuite pe coastele fierbinţi<br />
aburinde doar ele-i puteau re-păgâniza<br />
tălpile împreunându-le iar cu treptele<br />
templelor re-născându-i runele vieţii<br />
în palme şi pe pereţii grotelor din creier doar<br />
milioane de puştoaice de rit sauvage<br />
înghesuite pervers în imense cupe de cristal<br />
bine frapate îi mai puteau răcori cerul<br />
gurii obosit de discursuri.<br />
oasele-i luceau nobile şi grave<br />
străpungându-i carnea uscată<br />
pielea subţire şi friabilă dar mireasma crudă<br />
a copilelor strivite sub ruinele bisericilor<br />
îi umplea acum plămânii înveselindu-i<br />
bronhiile calcifiate.<br />
iar extazul îi apăsa lent implacabil<br />
carotida. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">Privirea.</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
În ochii lui se plămădeau degete subţirele şi lungi , zece baghete-nguste de carne fierbinte poleite cu-argint împingeau încet, implacabil, cristalinul. Verdele irisului se desfăcea în aşchii înguste, albastre, în fragmente aurii, în cercuri brune... Pe pleoape se umflau de efort vene nebănuite. Pulsul i se urcase din încheietura mâinii ajungând acum în insula neagră a pupilei, zvâcnind tot mai atroce în proximitatea epicentrului exploziei inevitabile. Degetele fragede sfârtecau apoi corneea subţire spre a se naşte urlânde în noua lume a durerii. El îi pipăia acum cicatricile înmugurinde de pe omoplaţi descoperind sfâşietoarele umbre ale aripilor arhangheleşti ce vor răsări-n curând din trupul jilav. De marginile zdrenţuite ale pleoapelor ei atârnau hălci noroioase din subconştientul colectiv al neamului. Imaginea avalanşei ce avea să-i zdrobească un viitor avatar, gustul de lamă al otrăvii ce-avea să-i ardă-n altă viaţă ficatul, strigătul îngheţat al ghilotinei sărutând pielea fină, palpitândă , a unui gât ce-i va răsări peste milenii din alt fragil torace, patima cu care jugulara fragedă muşcă din brici, mireasma dulce şi aspră a cânepii fumate-n tavernă îmbrăţişându-i cu secole-n urmă amicii atlas şi axis până la ireversibilă despărţire, înfiorarea epidermei străpunse-ncet de un leneş glonţ de argint, flacăra palidă a rugului lingând coapse şolduri pântece sâni feciorelnici, vârful lăncii insinuându-i-se între coastele vreunui pâgân străbun, ghearele ruginite ale ciumei smulgându-i carnea absurdă de pe sufletul ermit...<br />
<br />
Toate-l izbiră simultan şi ghearele premoniţiei îi înşfăcară beregata.<br />
<br />
Privi apoi din nou spre ea. Din ce în ce mai intens, mai înfometat. Cicatricea monstruoasă de pe cornee îi sclipea tot mai tare sinistru umflată şi-nvârtoşată de extaz. Pupila îi depăşea acum conturul feţei, marginea ei înferioară atârnându-i peste îmbinarea claviculelor. Cristalinul îi zvâcnea fierbinte focalizând imaginea ei iar fotonii absorbiţi de vârtejul privirii fanatizate smulgeau în goana lor bucăţi din carnea pe care o loveau cu violenţă. El o vedea acum toată, parcă zdrobindu-se de fundul ochiului, fărâmiţându-i conurile şi bastonaşele retinei. Nervul optic înghiţindu-i în spasme electrice trupul însângerat spre a-l trimite apoi pe conducta sinapselor către encefalul înfometat. Acum ea nu mai exista pentru nimeni în nici una din lumile posibile. De fapt, brusc, ea nu a existat niciodată. Urmele ei în nisipul istoriei s-au şters încă înainte de naşterea timpului.<br />
Acum este doar o bântuire digitală a ţestei lui , spectru prelingându-i-se pe dura mater, pendulând între răsărit şi apus, ricoşând între occipital şi frontal...<br />
<br />
a lui pe vecie !<br />
<br />
<b><i>(...ciudat lucru, când a ridicat cu greu privirea spre marginea de sus a lumii pe care o locuia a întrezărit dunga subţire a khol-ului înmlăştinind rădăcinile genelor ei lungi. Universul începu să se contracte, până când deveni o fantă îngustă distilând lumina până la esenţa ei cea mai pură. După care procesul s-a inversat, lumina explodând într-o revărsare cenuşie. Într-o clipită. Într-o clipire... Aroganţa sa suverană începu să tremure spasmodic pemtru a se prăbuşi apoi jalnic în sine însăşi, alunecându-i uleios pe glezne, şi, îngrozit, a început să se retragă. În cele din urmă pelerinajul său spre capătul lumii, spre sfârşitul luminii, îl aduse în preajma unei imense pete umede, cu picioarele-ngropate până la genunchi în conuri şi bastonaşe. O vijelie electrică îi smulgea carnea-n fâşii, îi lichefia oasele transformându-le-n mâl alb gălbui iar creştetul, sprânceana, aluniţa de pe tâmplă, esofagul, clavicula, părul de pe piept, duodenul, ficatul, coccisul, pântecele, meniscul, tendonul lui achille, degetele prelungi, locuiau acum într-un singur fir lung, de fapt un tunel foarte îngust cu pereţi negri, lucioşi, cu reflexe roşiatice. Târziu, trupul i se recompuse altfel, albăstrui şi uşor idealizat, într-o încăpere imensă boltită, în mijlocul unei mlaştini de culoarea scrumului de ţigară. La răsărit, două ferestre rotunde filtrau verde vibraţia materiei. După câteva milenii învăţă să citească semnele schimbătoare printre care bântuia năuc, fără tihnă, lovindu-se uneori de muchiile rotunde, ascuţite, ale hematiilor, alunecând de-a lungul spaimelor şi spasmelor şi aşchiilor ceţoase de amintiri, cioplite-n forme bizare, făcându-şi loc cu greu printre voluptăţi lipicioase şi oarbe. Semnele-i mângâiau tot mai blând ochii virtuali, insinuându-se alunecos în însuşi nucleul fierbinte al conştiinţei sale. Brusc, odată cu o stranie şi acută senzaţie de apocalipsă, l-a izbit Iluminarea.<br />
<br />
Şi deodată înţelese, în sfârşit...!<br />
şi gândi că era gândit ) <o:p></o:p></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i><span style="font-size: 14;"><br />
</span></i></b><span style="font-size: 14;">* * *<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">El vine.</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
O pojghiţă subţire de mâl acoperise cartierul. Blocurile muncitoreşti, chioşcurile, crâşmele proletare, piaţa agro-alimentară, şcoala, locurile de joacă pentru cei mici luceau sinistru. Îl simţeau venind... Paşii lui umbriţi alungau viermii din hoitul cetăţii. La dreapta lui-şarpele. La stânga-lupul. În urma lui sângele înflorea din junghere. Şi războaie metalice zdrăngăneau vesel legate cu lanţuri de gleznele lui Wotan. Prin ungherele hrubelor deznădejdile se spărgeau clinchetind în miliarde de cioburi umede şi moi. Cântecele dezmembrate ale femeii încă mai bântuiau holurile pustii ale spitalului când umbra fierbinte a zeului i-a ars brusc genele albastre.<br />
Pe maidanul din spatele şcolii duhurile fac dragoste împrejmuite de miros de cuţit. De aroma ascuţită a catastrofei. Statuile din parc şi-au dezgropat rădăcinile şi pipăie acum cu ele pleoapele zdrenţuite ale lupului. Solzii prăfuiţi ai şarpelui. Oxigenul se retrage sfios din calea nărilor lui şi MIG-uri sovietice i se zdrobesc de cornee şi zepellinuri sfârtecate-i atârnă de gene. Din omoplaţi îi încolţesc mici arhangheli roz-translucizi ce-şi rotesc săbiile-n formă de aripi. Duşmanii Neamului îşi împlântă genunchii-n ţărână, plângând, şi penitenţa lor înfloreşte viscerele disecate ale eroilor de pe mesele de ciment.<br />
Eu stau zgribulit la geam şi-mi privesc chipul cum răsare printre norii verzi... Câteodată-mi amintesc faldurile ce înspumau pielea plângândă a femeii. Şi presimt cum umbra lui se vitrifică împroşcându-şi cu aşchii tăioase poporul. Într-un târziu, zeul mă priveşte trist, zâmbeşte şi moare.<br />
Apoi o ia de la capăt.<br />
<br />
* * * <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="color: red; font-size: 14;">Verde şi albastru.</span></u></b><span style="font-size: 14;"><br />
aburii se prăbuşesc pe caldarâmul smălţuit<br />
cu verde. cu albastru. gânduri fugare năuce se lovesc unul de<br />
altul sfios. clinchetind a jale. unii spun că trebuie să sosească. fiindcă le-a<br />
promis. îl aşteaptă. cu mlaştini în braţe-l<br />
aşteaptă. cu vuiete legate frumos cu panglici albastre. cu panglici verzi.<br />
cu stindarde deşucheate. cu priviri dezlânate. cu tigri. cu<br />
paingi. cu sloganuri migălite. cu beţe ascuţite. cu<br />
pistoale sub<br />
pernă. cu drapele în bernă. cu dragoste-<br />
ncolţindă. cu<br />
cioburi de-<br />
oglindă.<br />
<br />
în cuştile văzduhului nouri<br />
desveştmântaţi de piei şi<br />
arome - venele<br />
pulsându-şi unul altuia, arterele-şi zdrenţuind -<br />
în ţipăt de şoim secţionează derizoria catastrofă. trebuie să<br />
vină nu se poate altfel ne-a promis doar dă-o<br />
-ncolo de<br />
treabă.<br />
<br />
desfrâu ambalat timid în cartoane verzi<br />
pânza mocneşte lent abia aninată de<br />
catargul moale lucios şi albastru ca o<br />
arteră. valurile se despică-n aşchii ţipate strident. e cald. cuvintele se-nghesuie<br />
dau buzna dau şpagă să<br />
intre în<br />
panică. nu încap toate. marea e pătată cu trupuri sfârtecate<br />
<br />
Fiara le mângâie buzele cu tentacule lungi subţiri transparente. ţeasta ei<br />
înspăimântătoare este deocamdată departe dincolo de orizont. râsul se<br />
rostogoleşte bolovănos în apa amară. înebunim încet<br />
sigur metodic şi creierele-ngheţate ne străbat colţuroase<br />
oasele craniului. alge verzi (unele albastre) se nuntesc sub covorul de nepăsare<br />
ce-acoperă marea. ei tac şi rugina cuvintelor nerostite miroase a vodcă. el nu dă încă semne. îl<br />
aşteaptă. şi furia mijeşte în amurgul ce le<br />
înlănţuie privirile. veşnicia clănţăne din fălci<br />
metalice.<br />
<br />
pe punte marinarii aruncă înspre Wotan cu mese melaminate<br />
cu taburete pliante de stat la<br />
cozi cu flori de plastic cu poze cu bruce lee şi<br />
b.u.g. mafia. în<br />
uralele maselor în scandările puhoaielor de oameni ai muncii<br />
zeul se îndreaptă-ncet spre tribuna oficială. ura înfloreşte într-o<br />
orgie verde-albăstruie.<br />
<br />
în ochiul lui imens gelatinos verde ei îngrămădesc<br />
furibund cu patos şi elan tăcerile agonisite<br />
de milenii. prăbuşite convoaie de lacrimi pornesc amarul drum<br />
al pribegiei. exilul şi duhoarea lui subţire-dulceagă.<br />
are senzaţia că ...nu! de fapt senzaţia lui atârnă mustind de remuşcări<br />
spânzurată de un smochin uscat. albastru. prăfos.<br />
se geme solemn festiv. fluturi sticloşi bântuie<br />
megafoanele . acum .<br />
<br />
copii surâd inocent din pumnale.din topoare-nflorite gingaş. aerul se-nfioară<br />
şăgalnic frecându-se de umerii lui.<br />
dă să zică ceva în porta-voce. brasarda de pe braţul drept i<br />
se prelinge uleioasă şi picură apoi de pe degete. vocea i se sparge în mii de<br />
cioburi multicolore şi lanţurile ce-i ferecă aripile<br />
zdrăngăne sec lemnos. păru-i lung-verde-sidefiu îi flutură-n<br />
bătaia lunii. i se arată<br />
Calea. surâde deodată<br />
bizar. verde. albastru.<br />
<br />
pădurea se-aruncă disperată de pe<br />
balcon. o urmăreşte cu privirea. ea cade monstruos<br />
lichidă pleoscăind prelung. acum se poate<br />
distinge deplasarea verdelui<br />
spre albastru. naţiunea chicoteşte încântată.<br />
la poalele mării pasc jivine sperioase şi<br />
reci. fără rost. în vârf tronează neputinţa rânjind umedă<br />
indiferentă<br />
voluptoasă. latră la noi<br />
gesticulează niţel şi<br />
pleacă. mai durează puţin nu mai e mult se apropie fiţi gata<br />
<br />
se uită la el. da se uită acum la<br />
el. el simte clipa sosind transpirată ambetată-mbujorată sinistrată.<br />
pipăind transfigurată în jur. clipa cea oarbă. clipa cea<br />
verde clipa<br />
cea albastră. ochii i se chircesc . i se face milă. plânsu-l<br />
podideşte.plânge în culori grave. reci. se umple<br />
de ridicol.<br />
<br />
pe umeri îi izbucnesc deodată copaci seculari<br />
gata-nscorburaţi miliarde de vietăţi noctambule sălăşluiesc ca dintotdeauna-n despicătura bruscă<br />
a pieptului său. barba i s-a-nverzit oxidată de ceaţa intempestivă şi ecoul<br />
strigătelor s-a întors cărunt şi obosit cu tendoanele dezlânate de-atâta pribegie.<br />
cobra din femurul drept i se fosilizează<br />
-ndurerată. rădăcinile oarbe-i sparg călcâiul pietros. cuiburi de<br />
lilieci îi freamătă orbitele. cu degete sterpe nisipoase<br />
îşi mângâie alene<br />
chipul măreţ.<br />
<br />
corabie contorsionată-n beznă-ntre malurile de carne verzuie<br />
moale zdrenţuită ce se-nchid spasmodic peste ocean. din ce în ce mai rar.<br />
mai temeinic. mai definitiv. mădulare lucioase avântate confecţionează extazul<br />
final şi-acoperă cu el obrazul lui<br />
de ceară. ca un linţoliu. şi devine nevăzut. nu-l<br />
mai aşteaptă nimeni. nici verde. nici<br />
albastru.<br />
<br />
luciri fanatice se-aprind în ochii<br />
poporului. 32.597.000 de dinţi colţi măsele spini gheare coarne mandibule verzi (unele albastre)<br />
clănţăne voios. mândră corabia meşter cârmaciul !<br />
oboseala îşi încropeşte imperiul mucegăit între<br />
clavicule şi<br />
omoplaţi. dihănii moi şi albastre (unele<br />
verzi) se retrag cu torţe festiv. acum. da ! apoteoză.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"> apocalipsă. şi<br />
dulceaţa<br />
<br />
ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><o:p> </o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;">* * *<br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><u><span style="font-size: 14;"><span style="color: red;">Începutul.</span><o:p></o:p></span></u></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14;"><br />
<b>(Se târa prăpăstuit spre mlaştina dragă inimii lui.<br />
Desperarea-i cutreiera aorta-n locul sângelui pierdut<br />
în bătălii deşarte, cerul luase chip de lup străveziu. Ceaţa<br />
îi bântuia fără tihnă făptura încă măreaţă,<br />
vietăţile nopţii îi înfiorau epiderma<br />
Mangrove-şi cuibăreau rădăcinile-n<br />
lentoarea umerilor lui osoşi.<br />
<br />
Istoria îi săruta acum<br />
spăşită gleznele-nsângerate, colţii ei<br />
înspăimântători prelingîndu-i-se spre tălpi...<br />
<br />
A ajuns, fumegând de extaz. Muchia tăioasă<br />
a mlaştinii şi mireasma ei dulce. Zeul<br />
îşi explodează duios carotida într-un gest<br />
căruia haite-ntregi de hermeneuţi<br />
îi vor căuta zadarnic apoi semnificaţia.<br />
Mâl verde-albastru. Din ochiul aligatorului<br />
ţâşnesc violent zorile urlânde gonind<br />
spre cartierele de oameni buimaci ai muncii. El surâde<br />
enigmatic în timp ce nămolul îi mângâie ochii<br />
larg deschişi...<br />
<br />
Priveşte spre tunel. Este foarte<br />
târziu. Ultimul tren ţâşneşte<br />
străpungându-i corneea<br />
cristalinul retina<br />
conuri bastonaşe<br />
nervul optic<br />
encefalul.<br />
<br />
Ultimul dintre toate.<br />
De la capăt) <o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;">
<span style="font-size: 14;"><br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;">
<b><i><span style="font-size: 18;"><span style="color: lime;">Moartea e un lucru verde</span><br /><span style="color: blue;">
E un lucru albastru</span><br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;">
<b><i><span style="font-size: 18;">atât<o:p></o:p></span></i></b></div>
thorsonhttp://www.blogger.com/profile/06874620938421965843noreply@blogger.com3